Academia de creativitate pentru copii

Alertă! Trebuie să îi „împart” pe mami și pe tati!

Leave a comment

aparitia unui nou membru in familie

Vă propunem să discutăm astăzi despre modul în care îl afectează pe juniorul vostru apariția unei surioare sau a unui frățior. O schimbare majoră care va remodela dinamica relațiilor din familie, nașterea celui de-al doilea copil poate reprezenta un șoc în ochii primului copil. În funcție de cât de mic este „micuțul” vostru, acesta va reacționa diferit în fața noii situații, însă trebuie să fiți pregătiți să vă confruntați cu manifestări „ciudate”.

Deși v-ați aștepta ca bebelușul să trezească sentimentul de protecție în fratele sau sora sa, este puțin probabil ca acest lucru să se declanșeze de la sine, fără a discuta în prealabil ce înseamnă apariția unui nou membru în familie. Primul copil, devenit cel mare peste noapte, se va confrunta cu sentimente de gelozie vizavi de bebeluș, care pot conduce la comportament agresiv sau la regresii în ceea ce privește dezvoltarea: în cazul în care învățase să mănânce singur, să doarmă singur sau să se îmbrace singur, va dori să fie hrănit cu lingurița sau chiar alăptat din nou, să doarmă în patul părinților sau să ceară ajutor când se îmbracă.

Cum procedăm astfel încât să dezvoltăm o relație de iubire între cei doi copii?

În primul rând, trebuie să înțelegem sentimentele de gelozie ale juniorului nostru, să îl încurajăm să discute despre ele și nu să le reprime, ceea ce ar conduce la o frustrare și mai mare. Sentimentele nu sunt bune sau rele, ele doar există, iar adulții sunt singurii care le pot arăta copiilor cum să le identifice și să le exprime.

Pentru noi poate părea logic (însă și noi dăm greș câteodată, să recunoaștem) că sora mai mare este geloasă pe toată atenția pe care o primește bebelușul și începe, la rândul ei, să se comporte „mai” copilăresc, pentru a primi aceeași atenție, sau devine violentă cu bebelușul, intrusul care ocupă o mare parte din timpul părinților.

Iar pregătirea începe încă înainte de naștere…

  • Copiii au altă noțiune a timpului față de adulți, așa că explicați-i celui mic despre când va apărea noua surioară sau noul frățior în termeni pe care să îi înțeleagă: în funcție de anotimp, de un moment pe care îl poate recunoaște (când va fi vară, aproape de Crăciun, când vom împodobi bradul, când te întorci la grădiniță, etc.)
  • Citiți împreună cărți ilustrate despre ce se întâmplă într-o familie atunci când apare un nou membru. Închipuiți-vă scenarii și folosiți-vă imaginația: ce activități veți face împreună? ce va vrea fratele cel mare să-l învețe pe cel mic?
  • Arătați-i juniorului vostru poze din sarcina trecută și de când s-a născut, astfel încât să înțeleagă mai bine procesul. Explicați-i că și el a fost un bebeluș care avea nevoie de atenție și răbdare, la fel ca viitoarea lui surioară.
  • Arătați-i imaginile de la ecografii, iar dacă este destul de mare să înțeleagă, mergeți împreună la consult.
  • Împlicați-o/l în alegerile vizavi de bebeluș: ce nume i-ar plăcea să aleagă? cum i-ați putea decora camera împreună? Dacă cei doi vor împărți camera, decideți împreună cum să organizați spațiul, astfel încât să nu simtă că lucrurile bebelușului îi invadează intimitatea.
  • Nu faceți schimbări majore în viața copilului vostru, în preajma nașterii, pentru a nu îl învinui, subconștient, pe bebeluș pentru toate transformările care au loc. De exemplu, dacă intenționați să folosiți patul lui actual pentru noul venit sau e timpul ca juniorul vostru să se împrietenească cu olița, faceți aceste schimbări cu săptămâni sau chiar luni înainte să apară noul membru în familie.

Desigur, pregătirea pentru întâmpinarea unui frate sau a unei surori depinde în principal de vârsta copilului și de nivelul de înțelegere pe care îl are. Cei mici nu vor conștientiza nicio schimbare până când bebelușul se va naște, în timp ce copiii mai mari pot dezvolta sentimentul de gelozie încă din perioada sarcinii. De asemenea, când deschideți discuția despre venirea pe lume a noului membru din familie, trebuie să luați în considerare temperamentul juniorului vostru, percepția pe care o are asupra familiei în trei, schimbările majore prin care a trecut de-a lungul vieții și modul în care a reacționat.

Nu uitați de cuvintele-cheie: așteptări realiste!

Trebuie să le oferiți atât copilului vostru, cât și vouă înșivă. În primul rând, ajutați-l pe cel mic să înțeleagă că bebelușul nu va fi un partener bun de joacă în primele săptămâni, și că nu va face altceva decât să mănânce, să doarmă și să plângă. Voi veți fi obosiți, iar noul-venit vă va solicita mult, în special pe tine, mama.

De asemenea, este important ca părinții să aibă așteptări realiste de la copil. Dacă aveți un nou-născut, nu înseamnă că automat independența surorii/fratelui mai mare va crește, așa cum probabil v-ați dori. Este posibil ca ea/el să aibă nevoie în continuare de același sprijin pe care i-l oferiți în prezent.

Iar acum că sunteți deja patru, ce se întâmplă?

  • Implicați-l pe copilul mai mare în activitățile care au legătură cu bebelușul: citiți-i sau cântați-i împreună, ieșiți împreună la plimbare.
  • Găsiți alternative prin care să își exprime furia, dacă este cazul. Fiți fermi și explicați-i că nu îi poate face rău bebelușului, însă își poate exprima sentimentele printr-un desen, prin modelarea cu plastilină, printr-un răcnet sau prin dans.
  • Rezervați-vă timp (împreună sau individual) doar pentru ea/el: lăsați-o/l să planifice ce activități veți face.
  • Încercați să abordați alte subiecte cu familia sau prietenii, atunci când copilul cel mare este în jur, astfel încât să nu se simtă neglijat, auzind că discutați doar despre membrul cel mai mic al familiei.
  • Arătați-i copilului vostru avantajele pe care le are, în ipostaza de soră/frate mai mare: poate mânca singur, poate alege cu ce să se îmbrace, are deja prieteni, este implicat în activități creative, sportive, etc.

Fie că devine gelos sau este foarte entuziasmat de venirea pe lume a bebelușului, fie că îl ignoră complet ori își dorește să se joace împreună, fiecare copil reacționează diferit atunci când al patrulea membru apare în familie. Are nevoie de timp pentru a se acomoda cu schimbarea majoră de a avea o soră/frate și de a trebui să împartă atenția pe care o primește din partea părinților, care odată îi aparținea în totalitate.

Chiar dacă începutul vieții în patru este mai aspru, nu înseamnă cu cei doi frați nu vor ajunge să dezvolte o relație de iubire și înțelegere. Nu este nevoie decât de răbdare și înțelegere!

Raluca Dumitrescu

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s