Jocul imaginii și al cuvintelor, alături de ilustratorul Andrei Măceșanu

Prima introducere în decodarea cuvintelor și a poveștii vine din interpretarea narațiunii vizuale. Cărțile cu imagini sunt deosebit de utile în acest proces, mai ales atunci când vorbim despre cărțile în care ilustrațiile joacă un rol vital în povestire. Poveștile care se bazează pe imagini pentru a completa narațiunea încurajează interpretarea și implicarea cititorului.O astfel de narațiune este cartea Mihaelei Coșescu – “Calul năzdrăvan”, ale cărei ilustrații semnate de Andrei Măceșanu ne introduc în atmosfera jocului de cuvinte și ne îndeamnă să continuăm povestirea. Ilustratorul Andrei Măceșanu a avut amabilitatea să ne răspundă la o serie de întrebări legate de proiectul “Povești Desenate” și despre importanța desenului.

Ce a reprezentat pentru tine provocarea “Povești Desenate” și întâlnirea cu elevii din Chitila?

Pentru mine, fiecare întâlnire cu cititorii, de orice vârstă, e mereu o mare bucurie, mai ales dacă este vorba despre micii cititori. Atelierele din cadrul proiectului „Povești Desenate” mi-au dat prilejul de a descoperi niște elevi foarte inteligenți și plini de voioșie, dornici de a porni împreună cu noi în lumea plină de farmec a imaginației. Genul acesta de întâlniri ne încarcă pe toți cu o energie benefică și cu o poftă de a construi și alte povești.

Cum ați descrie munca unui ilustrator de cărți pentru copii?

Mi se pare că principalul obstacol al unui ilustrator de cărți pentru copii e încercarea de a vedea din nou lumea prin ochii unui copil. Cred că maturizarea aduce cu ea și un bagaj de rigori și tipare de gândire care încremenesc creativitatea care, la copii, nu are limite. Copiii sunt capabili de niște asocieri de concepte și au acces la o lume a fanteziei extrem de subtilă și de poetică. Un ilustrator de cărți pentru copii trebuie să redescopere drumul către acea lume, pentru a-i face pe copii să se regăsească în imaginile care însoțesc poveștile pe care le citesc.

Care este cartea preferată pe care ați ilustrat-o? Spuneți-ne povestea din spatele ei.

Una dintre cărțile la care am lucrat cu cea mai mare bucurie a fost “Legendele Olimpului”, de Al. Mitru. Probabil pentru că a fost una dintre cărțile care mi-au deschis apetitul pentru lectură în copilărie și, totodată, pentru că e un text care le vorbește copiilor despre miturile fondatoare ale culturii europene.

De ce sunt importante pentru copii desenele în înțelegerea unui text?

În prezent, comunicarea vizuală e mai importantă decât oricând, grație mediilor digitale la care copiii au acces mult mai devreme. Un text fără imagini e mult mai puțin atrăgător și îi ține mult mai puțin interesați pe copii decât unul cu ilustrații. Întotdeauna, ilustrațiile din cărțile pentru copii au fost importante, dar azi sunt aproape indispensabile. Desenele fac întâmplările din text mult mai palpabile și îi ajută pe copii să se apropie de personaje, care par mult mai vii. Le asociază un chip și astfel parcurgerea textului devine mai ușoară.

Ce sfat i-ați da unui copil care își dorește să devină illustrator?

E simplu: să deseneze mult și să citească și mai mult. Și să nu-și pună nicio barieră.

Fotografii în cadrul atelierelor de lectură și creativitate la Școala Rudeni

„Școala Veverițelor”, începutul carierei de ilustrator pentru Maria Borțoi

Cărțile ilustrate sunt un gen cu adevărat unic. Ele se bazează pe narațiunea vizuală ca ingredient esențial al povestirii. Acest lucru le face un mediu perfect pentru primele relații ale copiilor și pentru a-i determina să se bucura de poveste și artă.

Despre înțelegerea relațiilor ne-au vorbit și ilustratoarea Maria Boțoi și scriitoarea Magda Cojocea atunci când ne-au prezentat cartea “Irina și Școala Veverițelor”, un prilej minunat de a discuta despre probleme serioase, cum sunt acceptarea și prietenia, dar folosind imagini atrăgătoare și povești cu întâmplări hazlii din viața școlarilor. Astăzi, Maria Borțoi ne vorbește despre experiența sa alături de micile personaje cărora le-a dat viață prin desen.

Ce a reprezentat pentru tine provocarea “Povești Desenate” și întâlnirea cu elevii din Chitila?

Pentru mine orice întâlnire cu cei mici este un prilej de bucurie. Empatizez tare mult cu ei și îmi transmit sentimentele pe care le au. Nimic nu se compară cu un copil care trăiește din plin o experiență nouă. Contactul lor cu un ilustrator și un autor a fost cu siguranță o premieră. Au dat dovadă de receptivitate și deschidere. Totul a decurs mai bine decât mă așteptam, având în vedere că nu am mai avut niciodată în față 20 de elevi. M-am bucurat cel mai mult de faptul că s-a văzut că au înțeles mesajele pe care am dorit să le transmitem. O fetiță ne-a spus la finalul atelierului că ei i-a plăcut cum le-am explicat că nu există greșeli în desen. Mi-a crescut inima de bucurie. Mi se pare important ca cei mici să fie înconjurați de persoane care să îi lase să experimenteze și să nu le îngrădească creativitatea. A fi copil și a desena este una dintre cele mai libere situații în care te poți afla în viața ta.

Cum ați descrie munca unui ilustrator de cărți pentru copii?

Să desenezi pentru copii e un exercițiu continuu. Mereu e nevoie să te pui în pielea lor, să te gândești la experiența pe care le-o oferi. Pe mine mă ajută să îmi amintesc cum mă comportam și cum gândeam la vârsta lor. Am crescut cu doi frați mai mari decât mine, deci am fost tratată ca un copil mai mare. Cred că mulți copii apreciază când le vorbești ca de la adult la adult. Îi ajută să capete încredere în ei și să se simtă importanți și auziți. Încerc să aplic asta și în ilustrație. Există tendința de a ilustra mult prea explicativ și de a oferi totul mură-n gură. Copiilor le place să își pună întrebări, să cerceteze fiecare detaliu al unei imagini. Cred că e mult mai palpitant să păstrezi o doză de mister în ceea ce desenezi pentru o carte. E tare distractiv ca în timp ce ilustrezi să îți imaginezi reacția pe care o să o provoci celor mici.

Care este cartea preferată pe care ați ilustrat-o? Spuneți-ne povestea din spatele ei.

Cred că mereu cartea preferată pe care am ilustrat-o este ultima la care am lucrat. După ce petreci timp alături de povestea și personajele cărții, e dificil să te detașezi imediat. „Irina și Școala Veverițelor” este prima carte pe care am ilustrat-o independent. Înainte am mai lucrat doar pentru reviste și la două cărți ilustrate împreună cu alți colegi din domeniu. Cartea Magdei Cojocea mi s-a potrivit cum nu se putea mai bine. Mi-a plăcut mult felul în care personajele au fost construite. Te poți identifica cu ele și situațiile în care se află foarte ușor, chiar și adult fiind. N-o să uit niciodată momentul în care am primit mail-ul cu propunerea de ilustrație. Deadline-ul de trei săptămâni e o altă poveste. Mai am un proiect de carte ilustrată mai recent, însă momentan e în curs de publicare. Este proiectul cu care mi-am susținut lucrarea de licență și a fost o adevărată experiență. M-a ajutat să descopăr tehnici și stiluri de care nu știam că sunt capabilă.

De ce sunt importante pentru copii desenele în înțelegerea unui text?

Cred că desenele valorifică tare mult textul unei cărți. Ilustrațiile nu sunt interesante dacă dublează informația pe care deja o citești. Cel mai atrăgător e atunci când imaginile aduc perspective noi, completează cu detalii neașteptate. Astfel, devin o sursă de curiozitate. Dacă, spre exemplu, textul este despre un băiețel care se trezește că s-a făcut cât o alună de mic, e mult mai captivant să vezi o imagine cu lumea văzută de el de la firul ierbii decât o simplă imagine cu un băiețel cât o alună. De asemenea, am dat peste un studiu care a demonstrat că o carte cu imagini contribuie la memorarea celor citite. Când informația vine și din text și din desene e mult mai ușor de reținut.

Ce sfat i-ați da unui copil care își dorește să devină ilustrator?

În primul rând i-aș da același sfat pe care îl dau oricărui copil: să citească cât mai mult și mai variat. Unii copii nu prind drag de lectură fiindcă nu li s-au oferit prea multe opțiuni. Cred că cel mai bine e să meargă într-o bibliotecă sau librărie și să aleagă aleatoriu câteva cărți de la raftul de copii. Apoi să citească câte o pagină din fiecare, după care să le aleagă pe cele care l-au atras. Nu toate cărțile o să placă tuturor copiilor și asta e normal. Așa își formează gusturile și li se conturează personalitatea. Pentru un ilustrator e esențial să citească și să se familiarizeze cu cât mai multe feluri de a povesti în scris. Astfel, și el va putea să dezvolte felul în care povestește în imagini.

În al doilea rând, dacă un copil dorește să devină ilustrator, l-aș sfătui să deseneze de fiecare dată când are chef și timp. Așa își va da seama cât de puternică e dorința lui. Dacă după vacanța de vară, spre exemplu, adună un teanc mare mare de desene, e clar că are o atracție adevărată. Dacă adună un teanc mic mic, înseamnă că pentru el desenul e o activitate de care se poate bucura ca hobby. În orice caz, desenul este o ocupație tare plăcută, mai ales atunci când simți că poți să fii liber.

Fotografii în cadrul atelierelor de lectură și creativitate la Școala “Ion Vișoiu” Chitila

Petru Dumbrăvician și perspectiva curajului unui ilustrator

Pentru copii, ilustrațiile unei cărți deschid calea către înțelegera textului, oferindu-le o viziune imediată asupra peronajelor și introducându-i în atmosfera lecturii. De multe ori, copiii ajung să recunoască și sa iubească un personaj tocmai datorită desenelor dintr-o carte. Din acest motiv, în cadrul proiectului “Povești Desenate”, am considerat că trebuie să acordăm o atenție deosebită ilustrațiilor și relației ilustratorilor cu copiii.

Astăzi, vi-l prezentăm pe cel care a dat viață personajelor din povestea “O rețetă de curaj”, cartea Victoriei Pătrașcu, ilustratorul Petru Dumbrăvician. Cei doi au dus istoria șoriceilor cofetari la Școala Primară “Eleonora Iliescu”, învățându-i pe copii care este secretul curajului.

Ce a reprezentat pentru tine provocarea “Povești Desenate” și întâlnirea cu elevii din Chitila?

A fost o experiență plăcută. Mi-a făcut plăcere să lucrez cu acel segment de vârstă și am fost plăcut surprins de curiozitatea și creativitatea copiilor, a fost o inspirație pentru mine.

Cum ați descrie munca unui ilustrator de cărți pentru copii?

Este o activitate plăcută, fiind liber să-mi folosesc imaginația sau să apelez la un imaginar mai bogat prin desen. Iar în colaborare cu scriitorul reușim să transmitem cât mai bine cititorilor atmosfera decât dacă am încerca să facem asta fiecare pe cont propriu, doar prin scris sau doar prin desen.

Care este cartea preferată pe care ați ilustrat-o? Spuneți-ne povestea din spatele ei.

Firul Ariadnei, scrisă de Victoria Pătrașcu. Au fost multe părți din text care m-au lăsat să mă desfășor cum mi-am dorit și să îmi testez puțin și creativitatea. Locația unde am ilustrat cartea a fost și ea un factor major, fiind la țară inconjurat de natură și zgomotele ei, padurea care era la cațiva pași de mine jucând rolul unei căruțe plină de inspirație. Natura îmi este de mare ajutor mai ales pe plan creativ, iar mereu când sunt într-o pană de inspirație încerc să fac cate o escapadă în afara orașului, oricât de rapidă sau de mică.

De ce sunt importante pentru copii desenele în înțelegerea unui text?

Ca să îi ajute să asimileze mai bine textul, să materializeze niște idei prin vizual și să îi introducă astfel mai ușor în universul cărților respective.

Ce sfat i-ați da unui copil care își dorește să devină illustrator?

Să-și satisfacă curiozitățile pe cât posibil și să exploreze cât mai mult. Să se plimbe și să vadă cât mai multe, mi se pare ceva necesar oricărui artist, pentru a-și cultiva imaginația și a întelege cum funcționează unele lucruri. Tehnica este și ea necesară, dar având doar tehnică fără imaginație vei ajunge repede în punctul în care nu vei știi ce să faci cu hartia din fața ta.

Fotografii în cadrul atelierelor de lectură și creativitate la Școala “Eleonora Iliescu” Chitila