Academia de creativitate pentru copii

Voi cum definiți conceptele de „feminin” și „masculin?”

1 Comment

roluri_de_gen

 

Vi s-a întâmplat ca băiețelul vostru să fie încântat de păpuși? Sau fetiței voastre să-i placă mașinuțele mai mult decât bucătăriile de jucărie? Dacă nu v-ați încurajat copiii să-și urmeze preferințele sau încă nu i-ați expus și altor activități sau jucării care nu sunt specifice genului lor, este timpul să o faceți!

Astăzi vă propunem să discutăm despre rolurile de gen și să găsim împreună moduri de a ne ghida copiii în a-și descoperi talentele și a le fructifica, indiferent dacă sunt băieți sau fete.

Deși acest subiect este extrem de larg și poate fi tratat din toate punctele de vedere (cultural, sociologic, psihologic, politic, economic), vom trece în revistă dar câteva aspecte relevante pentru a conștientiza de ce nu are trebui să ne îngrădim copiii cu așteptări stereotipe, ci să-i susținem să fie ei înșiși.

În primul rând, ce este genul?

Spre deosebire de sex, care se referă la caracteristicile biologice prin care femeile se diferențiază de bărbați, genul, „feminin” sau „masculin”, se raportează la modul în care membrii unei societăți consideră că femeile și bărbații se poartă sau ar trebui să se poarte. Rolurile de gen sunt modificabile în timp și diferă între culturi, depinzând de normele, valorile și religia acestora.

Așteptările foarte stricte din partea societății sunt deseori dăunătoare pentru că ne limitează.

Toate persoanele ar trebui să fie libere să-și realize aspirațiile și să se dezvolte personal și profesional în direcția pe care o aleg, pe care o pot alege. Probabil vă gândiți că așa și este? Din păcate, statisticile arată că în România încă predomină sexismul,  patriarhatul și diferențele de tip social, economic și politic între „sexul tare” și „sexul slab”, femeile având o prezență scăzută în funcții de conducere, funcții politice și sporturi.

În general, femeile sunt percepute ca docile, subordonate, persoane pasive cu influență slabă, în timp ce bărbații sunt portretizați ca persoane active, cu roluri variate, de experți și conducători.

Pentru o abordare complexă a acestui subiect, vă învităm să citiți cartea Sexuality and Gender in Postcommunist Eastern Europe and Russia (ed. Aleksandar Štulhofer și Theo Sandfort), a cărei introducere o puteți consulta gratuit aici, și articolul Identitatea feminină și discursul mediatic în România postcomunistă, scris de Daniela Rovența Frumușani și pe care îl puteți descărca de la această adresă.

Cum pot copiii noștri să-și formeze o viziune egalitară asupra rolurilor de gen?

Răspunsul este, desigur, prin educația pe care le-o oferim și prin modul în care îi tratăm, încă de la naștere. În primul rând, trebuie să fim conștienți de direcțiile și calitățile care sunt promovate, în mod subtil sau direct, de instituțiile educative, de mass media și de grupurile sociale în care cei mici se regăsesc și care îi influențează. În grupul de la școală, de exemplu, băieții devin populari prin performanțele sportive, iar cei neinteresați în sport sau care au rezultate ridicate la învățătură, sunt adesea tachinați și victimizați. Fetele devin populare în rândul băieților, și curtate, în general, prin modul în care arată și cum se îmbracă.

Fără a insista prea mult pe exemple, gândiți-vă critic la majoritatea reclamelor care ne înconjoară, ce fel de valori sunt promovate și în ce ipostaze sunt prezentate femeile și bărbații. Deseori, un produs (parfum, ceas, etc.) este promovat ca dându-i un avantaj bărbatului și garantându-i că va cuceri o femeie, cea mai atrăgătoare, cea mai frumoasă. Pe de cealaltă parte, apariția femeilor predomină în reclamele pentru produse casnice sau legate de creșterea copiilor. Să nu mai vorbim de rolurile de gen prezentate în emisiunile de tip divertisment și nu numai. Apoi, deși femeile reprezintă mai mult de jumătate din populația mondială, ele sunt subreprezentate ca imagine publică (în articolul Danielei Rovența Frumușani menționat mai sus, veți găsi statistici referitoare la modul în care sunt portretizate femeile în interviurile prezentate la știri, în România).

Câteodată, fără să își dea seama, părinții sprijină aceste roluri de gen, în educația celor mici. Pentru că ei contribuie cel mai mult la definirea identității juniorilor și a percepției lor asupra rolurilor pe care și le însușesc, adulții trebuie să se documenteze despre efectele pe termen lung pe care unele gesturi, discuții, apariții, vizionări, etc. le au asupra copiilor.

Copiii conștientizează ce sex au încă din primul an de viață. Apoi, până la vârsta de doi ani, înțeleg deja care sunt diferențele de ordin fizic dintre fete și băieți. Aproape de trei ani, sunt capabili să se identifice ca o fată sau ca un băiat deoarece ideea de identitate începe să se dezvolte, aceasta fiind definitivată în jurul vârstei de șase-șapte ani, când știu clar ce sex și ce gen au.

Iată rezultatele unor studii conduse în Statele Unite și unele țări din Europa de Vest, care ne oferă câteva repere despre percepția asupra rolurilor de gen, la nivel internațional.

  • părinții de băieți încurajează mai mult rolurile de gen tradiționale decât părinții de fete, iar tații de fete manifestă o preocupare mai intensă față de rolurile de gen după ce devin tați decât înainte.*
  • fetele care au un comportament considerat masculin atunci când sunt mici, deci mai „băiețoase”, sunt acceptate mai bine în societate și le cauzează părinților mai puțină îngrijorare față de o posibilă „rătăcire” decât băieții care se comportă „ca o fată”. Una dintre explicații ar fi că fetele își pot depăși condiția, purtându-se ca niște băieți (independență, conducere, etc.), în timp ce băieții sunt „în pericol” să devină homosexuali.**
  • apropo, comportamentul copiilor nu influențează orientarea sexuală, aceasta fiind determinată de factori genetici și de mediu, diferiți de mediul social (vezi articolul Adeseori ignorat, materialul genetic are o contribuție majoră în dezvoltarea celor mici). Proiectul Born gay, born this way  invită persoanele din comunitatea LGBT (lesbian, gay, bysexual, transgender) să încarce poze din copilăria lor, alături de câteva gânduri despre identitatea lor și despre ce simțeau atunci. Putem observa că nu toți cei care au răspuns invitației erau efeminați (în cazul băieților) sau masculinizați (în cazul fetelor), în copilărie.
  • de asemenea, copiii crescuți de cupluri gay și lesbiene nu pot fi „influențați” din punct de vedere al orientării sexuale. Însă, desigur, șansele sunt mai mari ca ei să aibă o viziune egalitară asupra rolurilor de gen decât copiii crescuți în familii care promovează rolurile tradiționale.***

Adulții privesc copiii influențați de rolurile de gen impuse de societate.

Pe scurt, aceasta este metodologia folosită într-unul dintre studii: bebeluși sau copii mici de aceleași dimensiuni și la același nivel de dezvoltare fizic au fost îmbrăcați în haine neutre, pentru a nu li se putea detecta sexul, iar unii dintre adulții participanți au fost duși, astfel, în eroare. În cazul celor care au încurcat sexele, rezultatele au arătat că „băieții” (care erau, în realitate, fete) au fost percepuți ca fiind mai supărați și neliniștiți decât „fetele” (deci, băieții), despre care adulții au spus că emană fericire și sociabilitate.

În alt studiu, mamele participante au fost întrebate cât de inclinat trebuie să fie un plan astfel încât bebelușii lor de 11 luni să-l poată cățăra. Mamele de băieți au aproximat, în medie, cu o marjă de eroare de un grad, în timp ce mamele de fete au avut, în medie, o eroare de nouă grade, crezând că altfel este prea dificil pentru fetițe. Interesant este că nu existau diferențe între abilitățile motorii ale bebelușilor participanți, însă, subconștient, mamele de fetițe le-au limitat activitatea fizică. ****

Ce se întâmplă cu băieții care, de exemplu, au o inclinație spre design vestimentar și care nu-și pot manifesta de mici pasiunea pentru textile, texturi și culori? Dar cu fetele care un IQ ridicat, dar nu sunt încurajate să participe într-o clasă de matematică sau informatică?

Jucăriile sunt, de asemenea, cel mai des, categorizate în „albastru pentru băieți” și „roz pentru fete”. În timp ce jucăriile pentru băieți sunt din zona de acțiune (super-eroi, mașini, tractoare, etc), cele pentru fete promovează zona casnică (bebeluși de care să aibă grijă, obiecte de înfrumusețare și de bucătărie, etc). Un studiu în care jucăriile au fost evaluate pe o scară de la 1 (foarte feminine) la 5 (foarte masculine), a demonstrat că jucăriile care dezvoltă abilitățile fizice, cognitive și artistice s-au situat pe pozițiile 3, deci neutre, și 4, moderat masculine.***** Concluzia este că pentru a dezvolta copiilor o varietate largă de abilități și a-i încuraja să descopere ce le place, acestora le-ar trebui prezentate tot felul de jucării, nu doar cele pentru genul lor.

Abilitățile spațiale, inclinația către știință și construcții (adesea aociate cu băieții) și cele care vizează îngrijirea celorlalți și a casei (adesea asociate cu fetele) – sunt calități pe care toți ni le dorim pentru copiii noștri, indiferent de sexul pe care îl au, nu este așa?

Pe lângă jucării de tot felul, căutați să le arătați celor mici cărți și desene animate în care fetele și băieții nu au roluri tradiționale, pentru încurajarea lor, în cazul în care simt și se comportă diferit față de ce este așteptat de la ei. Un pas înainte în susținerea copiilor care nu se regăsesc ca gen în sexul pe care îl au (transgender) o reprezintă publicarea a două cărți în SUA, în 2008 și, respectiv, în 2009.

Prima, intitulată 10,000 rochii (10,000 Dresses) prezintă povestea unei fete transgender (sex masculin, identitate de gen feminină) care întâmpină probleme în familie atunci când le spune părinților că ar vrea să poarte rochițe. Aceștia îi interzic, însă fetița va primi ajutor din partea unei femei pe care o întâlnește întâmplâtor, alături de care, își va crea propriile rochii. Cea de-a doua carte, Băiatul meu prințesă (My Princess Boy), prezintă, de asemenea, povestea unui băiat care vrea să poarte haine de fată.

În concluzie, ce putem face pentru a ne educa copiii să aibă o viziune egalitară asupra rolurilor de gen și a le crește încrederea în sine?

  • îi putem încuraja să fie sociabili față de copiii de celălalt gen (știm că atunci când sunt mici, copiii tind să-i prefere ca parteneri de joacă, pe cei de același gen) și să încerce o varietate de jocuri, jucării și activități. Astfel, băieții vor participa mai mult în jocuri de imaginație și care să le dezvolte abilitățile motorii fine și fetele vor petrece mai mult timp dezvoltându-și abilitățile spațiale.
  • să nu gândm în stereotipuri – dacă fetele vor să poarte pantaloni, de exemplu, sau haine în culori pământii, o pot face. Dacă băieții simt nevoia să plângă, o pot face.
  • și să nu-i stimulăm pe copii să gândească în stereotipuri – dacă în urma unui incident, fetița noastră spune „băieții sunt…”, sau băiețelul zice „fetele sunt…”, folosind o conotație negativă, putem evita generalizările printr-o formulare în genul: „observ că ești foarte supărat/ă, despre ce persoană e vorba, de fapt?”, De asemenea, băieții ne pot ajuta la curățenie și gătit, nu doar fetele.

Datorită siguranței de sine pe care le-o dăm prin aceste strategii, copiii vor face față cu brio situațiilor în care pot fi tachinați, în cazul în care nu se conformează rolurilor de gen tradiționale și, de asemenea, nu vor fi cei care îi intimidează pe alți copii, considerați diferiți.

* Shafer, E.F & Malhotra, N., The Effect of a Child’s Sex on Support for Traditional Gender Roles în Social Forces (2011) 90 (1): 209-222

** Martin, C.L. Attitudes and expectations about children with nontraditional and traditional gender roles în Sex Roles (1990) 22 (3-4) p 151-166

*** Goldberg, A. E. Lesbian and Gay Parents and Their Children: Research on the Family Life Cycle, editura American Psychological Association, 2010

**** exemple preluate din Eliot, L. Pink Brain, Blue Brain: How Small Differences Grow Into Troublesome Gaps — And What We Can Do About It, editura Houghton Mifflin Harcourt, 2009

***** Blakemore, J.E.O. & Centers, R. E. Characteristics of Boys’ and Girls’ Toys în Sex Roles (2005) 53 (9-10), p 619-633

Imaginea a fost preluată de aici.

Raluca Dumitrescu

Advertisements

One thought on “Voi cum definiți conceptele de „feminin” și „masculin?”

  1. Pingback: Mașinuțe pentru fete și păpuși pentru băieți? De ce nu? | Academia de creativitate pentru copii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s