„Școala Veverițelor”, începutul carierei de ilustrator pentru Maria Borțoi

Cărțile ilustrate sunt un gen cu adevărat unic. Ele se bazează pe narațiunea vizuală ca ingredient esențial al povestirii. Acest lucru le face un mediu perfect pentru primele relații ale copiilor și pentru a-i determina să se bucura de poveste și artă.

Despre înțelegerea relațiilor ne-au vorbit și ilustratoarea Maria Boțoi și scriitoarea Magda Cojocea atunci când ne-au prezentat cartea “Irina și Școala Veverițelor”, un prilej minunat de a discuta despre probleme serioase, cum sunt acceptarea și prietenia, dar folosind imagini atrăgătoare și povești cu întâmplări hazlii din viața școlarilor. Astăzi, Maria Borțoi ne vorbește despre experiența sa alături de micile personaje cărora le-a dat viață prin desen.

Ce a reprezentat pentru tine provocarea “Povești Desenate” și întâlnirea cu elevii din Chitila?

Pentru mine orice întâlnire cu cei mici este un prilej de bucurie. Empatizez tare mult cu ei și îmi transmit sentimentele pe care le au. Nimic nu se compară cu un copil care trăiește din plin o experiență nouă. Contactul lor cu un ilustrator și un autor a fost cu siguranță o premieră. Au dat dovadă de receptivitate și deschidere. Totul a decurs mai bine decât mă așteptam, având în vedere că nu am mai avut niciodată în față 20 de elevi. M-am bucurat cel mai mult de faptul că s-a văzut că au înțeles mesajele pe care am dorit să le transmitem. O fetiță ne-a spus la finalul atelierului că ei i-a plăcut cum le-am explicat că nu există greșeli în desen. Mi-a crescut inima de bucurie. Mi se pare important ca cei mici să fie înconjurați de persoane care să îi lase să experimenteze și să nu le îngrădească creativitatea. A fi copil și a desena este una dintre cele mai libere situații în care te poți afla în viața ta.

Cum ați descrie munca unui ilustrator de cărți pentru copii?

Să desenezi pentru copii e un exercițiu continuu. Mereu e nevoie să te pui în pielea lor, să te gândești la experiența pe care le-o oferi. Pe mine mă ajută să îmi amintesc cum mă comportam și cum gândeam la vârsta lor. Am crescut cu doi frați mai mari decât mine, deci am fost tratată ca un copil mai mare. Cred că mulți copii apreciază când le vorbești ca de la adult la adult. Îi ajută să capete încredere în ei și să se simtă importanți și auziți. Încerc să aplic asta și în ilustrație. Există tendința de a ilustra mult prea explicativ și de a oferi totul mură-n gură. Copiilor le place să își pună întrebări, să cerceteze fiecare detaliu al unei imagini. Cred că e mult mai palpitant să păstrezi o doză de mister în ceea ce desenezi pentru o carte. E tare distractiv ca în timp ce ilustrezi să îți imaginezi reacția pe care o să o provoci celor mici.

Care este cartea preferată pe care ați ilustrat-o? Spuneți-ne povestea din spatele ei.

Cred că mereu cartea preferată pe care am ilustrat-o este ultima la care am lucrat. După ce petreci timp alături de povestea și personajele cărții, e dificil să te detașezi imediat. „Irina și Școala Veverițelor” este prima carte pe care am ilustrat-o independent. Înainte am mai lucrat doar pentru reviste și la două cărți ilustrate împreună cu alți colegi din domeniu. Cartea Magdei Cojocea mi s-a potrivit cum nu se putea mai bine. Mi-a plăcut mult felul în care personajele au fost construite. Te poți identifica cu ele și situațiile în care se află foarte ușor, chiar și adult fiind. N-o să uit niciodată momentul în care am primit mail-ul cu propunerea de ilustrație. Deadline-ul de trei săptămâni e o altă poveste. Mai am un proiect de carte ilustrată mai recent, însă momentan e în curs de publicare. Este proiectul cu care mi-am susținut lucrarea de licență și a fost o adevărată experiență. M-a ajutat să descopăr tehnici și stiluri de care nu știam că sunt capabilă.

De ce sunt importante pentru copii desenele în înțelegerea unui text?

Cred că desenele valorifică tare mult textul unei cărți. Ilustrațiile nu sunt interesante dacă dublează informația pe care deja o citești. Cel mai atrăgător e atunci când imaginile aduc perspective noi, completează cu detalii neașteptate. Astfel, devin o sursă de curiozitate. Dacă, spre exemplu, textul este despre un băiețel care se trezește că s-a făcut cât o alună de mic, e mult mai captivant să vezi o imagine cu lumea văzută de el de la firul ierbii decât o simplă imagine cu un băiețel cât o alună. De asemenea, am dat peste un studiu care a demonstrat că o carte cu imagini contribuie la memorarea celor citite. Când informația vine și din text și din desene e mult mai ușor de reținut.

Ce sfat i-ați da unui copil care își dorește să devină ilustrator?

În primul rând i-aș da același sfat pe care îl dau oricărui copil: să citească cât mai mult și mai variat. Unii copii nu prind drag de lectură fiindcă nu li s-au oferit prea multe opțiuni. Cred că cel mai bine e să meargă într-o bibliotecă sau librărie și să aleagă aleatoriu câteva cărți de la raftul de copii. Apoi să citească câte o pagină din fiecare, după care să le aleagă pe cele care l-au atras. Nu toate cărțile o să placă tuturor copiilor și asta e normal. Așa își formează gusturile și li se conturează personalitatea. Pentru un ilustrator e esențial să citească și să se familiarizeze cu cât mai multe feluri de a povesti în scris. Astfel, și el va putea să dezvolte felul în care povestește în imagini.

În al doilea rând, dacă un copil dorește să devină ilustrator, l-aș sfătui să deseneze de fiecare dată când are chef și timp. Așa își va da seama cât de puternică e dorința lui. Dacă după vacanța de vară, spre exemplu, adună un teanc mare mare de desene, e clar că are o atracție adevărată. Dacă adună un teanc mic mic, înseamnă că pentru el desenul e o activitate de care se poate bucura ca hobby. În orice caz, desenul este o ocupație tare plăcută, mai ales atunci când simți că poți să fii liber.

Fotografii în cadrul atelierelor de lectură și creativitate la Școala “Ion Vișoiu” Chitila

O carte schimbă viața unui copil!

Cititul este o piatră de temelie pentru dezvoltarea copiilor. Este o aptitudine esențială pentru fiecare copil, dar este și un drept fundamental al omului. Capacitatea de a citi este o poartă către învățare pe măsură ce elevul parcurge etapele școlare. În schimb, pentru cei care nu pot citi, reprezintă o constrângere în calea educației, efect ce se traduce de cele mai multe ori prin abandon școlar și/sau calitate a vieții scăzută. Profesorii sunt însă adevărate modele, ei pot influența generații prin pasiunea și dăruirea lor către cunoaștere. De aceea, rolul lor în insuflarea dragostei pentru lectură este esențial.

Magda Cojocea, cadru didactic și autor de cărți pentru copii, ne-a vorbit despre elevii care nu au acces la niciun fel de carte dedicată lor, despre eforturile pe care le fac mulți dascăli pentru a-i atrage pe copii în lumea poveștilor și despre cum se implică organizația EDUMI – Asociația Europeană a Profesioniștilor din Educație, în sprijinirea elevilor și profesorilor din România.

Magda Cojocea citind cartea “Irina și Școala Veverițelor” în cadrul proiectului Povești Desenate

1.Cum caracterizați situația învățământului românesc, în contextul în care evaluarile realizate de forurile internaționale ne situează la coada clasamentului în ceea ce privește capacitatea de a citi și a înțelege un text?

Cred că rezultatele acestei evaluări arată că învățământul românesc nu reușește să ofere șanse egale copiilor – (într-un proces paralel, nu reușește să ofere șanse egale nici măcar profesorilor). Există încă destule comunități vulnerabile, lipsite de resurse, în care cea mai simplă activitate educațională se întâmplă numai cu eforturile extraordinare ale unor profesori sau ONG-uri.

Sunt absolut convinsă că sunt și școli pasionate și preocupate de nivelul de lectură al elevilor, (iar acolo se citește mult), după cum știu cazuri ale unor școli în care o zi în care sunt toți elevii prezenți este deja o victorie, pentru că acolo rata de abandon este foarte mare.

În plus, aș vrea să adaug cu tristețe că românii nu citesc. România nu citește, și mi-e teamă că nu are legatură doar cu puterea financiară, ci și cu valorile personale, cu ce consideră fiecare din noi important.

2.Ce reprezintă lectura în viața unui copil? Cum îl ajută să se dezvolte, să interacționeze, să își depășească uneori condiția socială?

 Aș vrea să spun aici o poveste: am cunoscut o elevă care mi-a mărturisit că a supraviețuit unor ani de abuz emoțional cu ajutorul unei cărți de povești. 15 ani mai târziu, m-a sunat să îmi spună că este bine și că încă are cartea pe care i-am facut-o cadou în clasa I. Pentru mine nu a fost un moment memorabil – nu îmi era elevă, doar venea în pauze fiindcă avea prieteni în clasa mea. Îmi amintesc vag o fetiță micuță, pasionată de o aceeași carte de povești. Știu că am spus că dacă îi place atât de mult o poate lua acasă, și pentru că ezita, i-am scris numele cu pixul, pe coperta interioară  – “ca să fie oficial”. O carte care a schimbat o viață.

3.Există teorii conform cărora povestea ar trebui să joace cel mai important rol în viața școlarului mic. Experiența dumneavoastră confirmă acest fapt?

Cărțile sunt o șansă extraordinară de a visa și de aspira la ceva mai bun. Eu cred că poveștile joacă un rol important și în viața adulților, nu numai în viața copiilor. Folosesc povești în predarea de zi cu zi, dar și în cursurile pe care le țin profesorilor. Le spun uneori povești adevărate despre “copii“ aflați acum la vârsta pensiei, despre cum își amintesc cu claritate interacțiuni cu profesorii lor, cărțile recomandate de aceștia sau viziunea lor despre lume. Folosesc aceste exemple tocmai pentru a arăta colegilor cât de mare este impactul pe care noi îl avem în viața unui elev.

Cu atât mai mult cei mici sunt fascinanți de povești. Poveștile îi inspiră, îi emoționează, îi eliberează, îi energizează și pot avea un subtil rol vindecător.  Educatorii și învățătorii știu cât de puternică poate fi o poveste și cum poate transforma un grup.

4. Ce strategie ar trebui să adopte un profesor/învățător pentru a insufla copiilor dragostea pentru lectură?

Cel mai important lucru este ca tu, ca profesor, să citești. Dacă știi că cititul contează, vei crea spațiu pentru lectură în orele tale – vorbesc aici de un citit cu sens, de argumentare, dezbatere, de acele momente în care simți că cei mici sunt implicați și cu ochii sclipind.  Nu e ușor, dar merită din plin. De exemplu, împreună cu colega mea Ioana Tarău am introdus la clasă  momentul “Lasă totul și citește”.  În fiecare dimineață, după sosirea la școală, timp de 10-15 minute, copiii citesc. E fantastic să vezi că la început nu vor, se uită pe geam, se joacă și apoi îi prinde cartea și nu mai vor să se oprească. Un copil care citeste pe furiș nu te poate face decât să zâmbești. Nu e atent la tine, dar vibrează în lumea unei povești – și asta e deja extraordinar.

Avem apoi un club de lectură în care alegem împreună o carte pe care o citim toți, împreună, dramatizăm mici fragmente, discutăm despre personajele cărții, ne imaginăm cum merge acțiunea mai departe.  Copiii sunt foarte deschiși și creativi.  La șapte ani reușesc să surprindă perfect energia unui personaj. Clubul de lectură creează momente de bucurie și de conectare extrem de prețioase, pentru noi toți.

5. Cum se implică Comunitatea Edumi în sprijinirea accesului elevilor la lectură?

Avem un proiect numit “Cărți pentru profesori”, de fapt cel mai nou proiect al asociației. Ne dorim prin el să intermediem accesul cadrelor didactice la cărți de calitate. Concret, trimitem cărți profesorilor, mai ales celor din școli vulnerabile. Facem asta pentru că profesorii sunt adevărate modele și pentru că un profesor influențează generații. Suntem parteneri ai Asociației pentru Creativitate în proiectul Povești Desenate tocmai fiindcă știm că ceea ce fac ei este extrem de important. Lectura este esențială, nu poți construi nimic durabil sau cu sens dacă elevul nu înțelege ceea ce citește.

Monica Tătaru,

specialist comunicare proiect Povești Desenate

Să întâmpinăm Crăciunul cu Basme în culori !

Cu mic cu mare, ne pregătim de sărbătoare!

Cu toții  așteptăm nerăbdători momentul în care Moș Crăciun ne umple casele cu bucurie, visăm, scriem liste și scrisori cu speranța că cineva ne va împlini dorințele. Crăciunul este poveste și fiecare dintre noi îi face loc în suflet!

Ca în fiecare an, noi îl  vom întampina cu multă imaginație și culoare! Zmei prietenoși, Cosânzene jucăușe, împărați ghiduși si prințese săltărețe ne vor vizita în curând! Haideți cu noi să ascultăm, vedem, simțim Basme în culori. 

În perioada 19-23 decembrie vă invităm într-o lume fascinantă și strălucitoare creată de copii pentru copii. Evenimentul este dedicat dezvoltării creativității și are ca scop încurajarea acesteia de la vârste cât mai mici. 

Cu acest prilej puteți viziona expoziția cursanților Academiei de Creativitate, cei mici se dezvăluie prin pictură și ceramică, un exercițiu minunat de imaginație și sinceritate! Vernisajul are loc pe 19 decembrie la ora 17.00, iar alături de noi va fi curatorul și criticul de artă Adina Niculae care ne va oferi o perspectivă obiectivă asupra lucrărilor noastre.

De asemenea, veți avea ocazia să vă întalniți și cu alte arte, muzica și teatrul vor completa tabloul prin activități captivante pentru cei mici.

Găsiți programul întreg mai jos. *

Pe toată durata evenimentului, copiii vor avea acces liber la materiale și resurse oferite de Asociația pentru Creativitate. Ei vor putea experimenta tehnici diverse (desen, pictură, modelaj, asamblaj), nu se va  percepe taxă de participare dar sunt binevenite donații către Asociație. Fondurile strânse vor fi direcționate pentru finanțarea proiectului Colțul de Creativitate, ce-și propune să dezvolte creativitatea copiilor în grădinițe și creșe.

Vă așteptăm cu drag să întampinăm Crăciunul cu multă culoare!

*Programul “Basme în culori”:

19 Decembrie, ora 17.00: vernisajul expoziției “Sunt creativ!”

Intrare liberă

20 Decembrie: donație de carte pentru biblioteci din zonele rurale

Primim cărți pentru copii de orice vârstă, le sortam și transportăm către biblioteci

21 Decembrie, ora 17.30: Atelier de lectură și interpretare (4-8 ani)

Accesul este gratuit, locurile sunt limitate de aceea vă rugăm să vă înscrieți la inscriere@feelsmart.ro specificând atelierul, numele copilului, vârsta, nr de telefon al adultului însoțitor.

22 Decembrie, ora 10.00: Spectacol interactiv “Cenușăreasa” (2-4 ani)

Taxă de înscriere: 60 lei/copil.

Înscrierea se face prin email la inscriere@feelsmart.ro, specificând activitatea, numele copilului, vârsta, nr de telefon al adultului însoțitor. Data limită pentru înscriere: 19 decembrie 2015.

23 Decembrie, ora 10.00: Petrecere cu Spiriduș (1-4 ani)

Taxă de înscriere: 50 lei/copil.

Înscrierea se face prin email la inscriere@feelsmart.ro, specificând activitatea, numele copilului, vârsta, nr de telefon al adultului însoțitor. Data limită pentru înscriere: 21 decembrie 2015.

Mulțumim Viva Credit pentru sprijinul oferit în organizarea acestui eveniment!